Salata a la russe

Vestea buna este ca daca cineva cauta raspunsul la intrebarea „Exista Rusia dupa Boris Eltin?” l-a aflat luni dimineata, odata cu difuzarea primelor rezultate ale scrutinului parlamentar derulat in subcontinentul nord-eurasiatic. Raspunsul este „Da!”. Vestea proasta este ca, deocamdata, aceasta Rusie a fost asezata in incubator si nimeni nu stie daca acolo nu se naste un monstru. Vestea buna este ca Duma de Stat nu va mai fi controlata de comunisti. Vestea proasta este ca nu putem anticipa, totusi, traiectoria unei Rusii in care Kremlinul si Duma de Stat isi vor da mana sub auspiciile unui KGB al mileniului III.

Vestea buna rasuna prin vocea numarului doi al administratiei prezidentiale, Igor Sabdurasulov: Kremlinul a proclamat votul de duminica drept o veritabila revolutie pasnica anticomunista. Vestea proasta rasuna ca un ecou al scepticismului nostru: ne permitem sa nu impartasim bucuria Presedintiei ruse. Pentru ca (vestea ciudata este ca) rezultatele difuzate de Comisia Electorala Centrala nu fac decat sa evoce starea de confuzie a unei populatii care si-a format o alta imagine despre democratie, atunci cand, mai intai, Mihail Gorbaciov a vorbit despre libertate si, mai apoi, cand Boris Eltin a coborat in strada, transformandu-se in „carne de tun” cot la cot cu toti cei ce s-au opus puciurilor comuniste.

Vestea buna este ca parghiile puterii au fost furate aliantei nationalist-comuniste a aparent nemuritorului Imperiu si donate unui om – Vladimir Putin – ce pare desprins, totusi, din anemica elita politica a deceniului noii ordini globale post-sovietice. Vestea proasta este ca daca detii puterea in Rusia, inseamna ca reprezinti KGB-ul. Vestea buna este ca Putin, descendent – totusi – din speta Eltin, se prefigureaza Tar intr-o Rusie in care (si de aici vestea se strica), daca detii puterea, ii esti stapan absolut, esti liber sa-i faci ce doresti si nimeni nu se mai poate atinge de ea si de tine. Vestea proasta este ca nu stie nimeni ce intentionezi, domnule Putin, sa faci cu ea. Vestea buna este ca, de data aceasta, adevarul nu este o surpriza: Putin, o stie oricine, a fost seful FSB (principala agentie de spionaj desprinsa din KGB). Vestea proasta este ca nimic nu este, totusi, nou sub soarele cu dinti de la Rasarit: kaghebisti au fost, kaghebisti vor fi inca, oficial, la carma Rusiei, dar nici unul nu a prea semanat cu celalalt.
Vestea buna este ca pana si America vede in Putin un urmas pe masura lui Eltin. Vestea proasta este ca o eroare de anticipare a Washingtonului nu este, totusi, exclusa. Vestea buna este ca o sarabanda de rasuflari globale usurate saluta victoria din alegeri a „centrului” politic rus. Vestea proasta este ca nu avem nici o singura dovada concreta a „centrismului” politic al formatiunii premierului Putin, „Unitatea”. Vestea buna este ca Uniunea Fortelor de Dreapta, gruparea condusa de ex-premierul Serghei Kirienko (probabil principalul aliat al „Unitatii” in Duma de Stat) promite reforme. Vestea proasta este ca „reformele” lui Kirienko n-au dat roade, in perioada in care tanarul economist de formatie harvardiana a guvernat Federatia.
Vestea buna este ca intr-o epoca a rateurilor succesive in demersurile cuceririi cosmice, racheta Putin pare a fi depasit cu brio momentul lansarii in spatiul politic, cu asistenta evidenta americana. Vestea proasta este ca jocul democratiei este profund eliptic: doar pe Putin il avem si (de sila? bucurosi!) doar cu Putin defilam. Vestea buna ar fi fost existenta unui intreg pluton de candidati cu oferta electorala democratica (scuzati, uitasem ca scriu despre Rusia!). Vestea proasta este ca nu prea exista un raspuns la intrebarea „Cine va putea, de-acum, sa-i tina piept lui Putin?” Popularul primar al capitalei federale Iuri Lujkov (care a fost reales in fruntea administratiei locale, dar nu cu 95% din voturi, ca in „localele” din 16 iulie 1996, ci cu numai 71% din sufragiile morcovitilor moscoviti)? Celebrul „no-man” al diplomatiei ruse si cenusiu ex-premier Evgheni Primakov (nici pe departe atat de popular pe cat parea in epoca de glorie a mandatului sau guvernamental)? Generalul guvernator de Krasnoiarsk Aleksandr Lebed (ancorat financiar in acelasi sponsor principal al Kremlinului, Boris Berezovski, ca si premierul candidat la Presedintie)? Perimatul si vesnicul ocupant al locului doi Ghenadi Ziuganov (al carui populism de educatie comunista nu mai impresioneaza pe nimeni)? Circarul Vladimir Jirinovski (si-am spus totul)?
Vestea buna este ca Vladimir Putin, in calitatea sa de aliat al politicianului rus sustinut de Occident, se afla pe creasta valului. Vestea proasta este ca nu stim cat va tine valul. Vestea buna ramane: Kremlinul a castigat alegerile. Vestea proasta este ca s-ar putea ca aceasta prima runda sa se fi derulat putin prea devreme, iar Kremlinul si-al sau partid de buzunar sa-si fi atins varful de forma electorala inainte de termen.
Daca, desigur, scrutinul parlamentar n-a fost un simplu sondaj de opinie menit sa urgenteze retragerea lui Eltin, vestea buna este ca, in cele sase luni ce i-au ramas pana la alegeri, premierul poate sa demonstreze ca stie sa guverneze. Vestea proasta este ca, spre deosebire de predecesorii sai, Putin a fost vaduvit de alibiul unei Dume antireformiste, atat in ce priveste dezvoltarea unor politici economice liberale cat si in privinta unor eventuale relatii tensionate cu Vestul. Vestea buna este ca Duma l-ar putea lasa, totusi, sa faca si reforma, si pace. Vestea proasta este ca, pana acum, in afara unui razboi caucazian, nimic din societatea rusa n-a demonstrat ca Putin ar fi posesorul unei baghete magice.
Vestea proasta este ca, indiferent de strategia adoptata de premier in conflictul cecen, efectele sunt identice. O campanie-fulger poate sa puna prematur capat prelungitei luni de miere dintre Putin si electorat. Iar o prelungire a razboiului pana spre vara fierbinte a prezidentialelor risca sa prelungeasca si lista victimelor, atat civile cat si din randurile armatei ruse. Va fi sacrificata intransigenta care se va dovedi ca a fost un simplu instrument electoral? Vestea buna este ca s-ar putea sfarsi varsarea de sange. Vestea proasta este ca favoritul K(GB)remlinului are sansa de a percepe rezultatul scrutinului parlamentar ca pe un vot de incredere in tactica (scuzati cacofonia) caucaziana, ceea ce i-ar permite un exces de aroganta in raporturile cu extrem de critica opinie publica si, mai ales, politica internationala. Vestea, la fel de proasta, este ca daca Putin va pune punct crizei cecene, nu putem anticipa ce idei electorale ii vor mai veni pana la 4 iunie 2000, pentru a-si mentine vie si nevatamata popularitatea.
Vesti cu final neasteptat: a). Putin este condamnat sa castige razboiul din Cecenia si b). lectia cea mai de pret dar si cea mai alarmanta a votului de duminica ne invata ca Rusia s-a saturat de perdanti. Alegerea electoratului n-a insemnat un gir dat unui partid, unei platforme, unor oameni. Rusii au simtit, pur si simplu, nevoia de a trece in tabara unui Hercule alaturi de care spera sa fuga cat mai rapid de realitatea apartenetei la Lumea a Treia. Nu ca ne-am fi asteptat la ceva spectaculos. Rusia ratacise de o buna bucata de vreme drumul spre o economie si o viata politica sanatoasa. Duma de Stat pare, insa, in acest moment, un monument funerar – un veritabil „Mormant al parlamentarului necunoscut”. Caci necunoscute sunt caile si optiunile unei Dume compuse din oportunisti si profitori politici. Aceasta este democratia rusa. O salata a la russe.
Recuperat din arhiva ZIUA (22 decembrie 1999)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.