Portretul tanarului corporatist, schita colectiva in siruri de 1 si 0. Dati o fuga la Mihai si contribuiti. Nu se dau premii! Fiti voi insiva propriul vostru premiu. Mai stiti cum se face asta?
Portretul tanarului corporatist, schita colectiva in siruri de 1 si 0. Dati o fuga la Mihai si contribuiti. Nu se dau premii! Fiti voi insiva propriul vostru premiu. Mai stiti cum se face asta?
DOSAR CU SINE 
http://ecologie-umana.blogspot.com/2007/04/traducerea-comunicatului-de-presa-ey.html
O floare pentru Raluca
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
Trimite asta mai departe. Noua ne pasa
Pentru cei care nu stiu inca: sediul firmei E&Y se afla in la adresa
Forum 2000 Building, nr. 75
Strada Dr. N. Staicovici , Sector 5
Tel.: (40) 21 402 4000
Fax: (40) 21 410 4965
Cladirea se afla langa Casa Poporului, Statia de metrou Eroilor si apoi pe strada Doctor Staicovici in jos,(langa Arenele BNR) sau linia de autobuze 385.
Tot in acea cladire se mai gasesc firmele BANCA DI ROMA, RCS &RDS asta pentru identificare rapida!
inainte si dupa raluca
“Mai bine o mana plina de odihna decat doi pumni plini de truda si vanare de vant” – Ecleziastul
Moartea prin epuizare a Ralucai Stroescu, tanara care lucra pana saptamana trecuta ca manager de audit la Ernst & Young, va schimba intrutotul felul in care ne raportam la cariera si la viata personala. Indraznesc sa spun ca de-acum se va putea vorbi de un inainte si de un dupa.
Inainte nu puneam in balanta mirajul carierei de succes cu sacrificiile la nivel personal; inainte micile noastre reusite intime paleau prin comparatie cu reusitele profesionale, inainte functia si pozitia ierarhica ne defineau si ne epuizau ca oameni; inainte un curriculum vitae (la urma urmei, in latina inseamna cursul vietii) se reducea la cursul vietii profesionale, de parca o alta viata ar fi fost cu neputinta de inchipuit; inainte mii de tineri isi ruinau sanatatea pentru a-si consolida cariera cu ore suplimentare si nopti pierdute; inainte pletora de izbanzi profesionale abia de reusea sa mascheze pustiul interior; inainte conversatiile de dupa program erau acaparate, ca intr-un cerc vicios, de subiecte legate de job, de birou, de proiecte, de program si iar de program; inainte admiram un peisaj doar la rezolutia unui wallpaper de pe desktop si traiam in aer conditionat uitand sa respiram in aer liber; inainte lasam cartile de vizita sa vorbeasca noi ca despre un manager, un account, un director de resurse umane, un project manager, un director de marketing si asa mai departe.