Done.
Am inchis cartea. Am deschis usa terasei; scartaie ragusita. Din raguseala ei se porni, undeva, la cateva garduri mai departe, cantatul unui cocos fumator. Am iesit sa fumez. Billy Pilgrim adormi din nou…
La ora asta nu’s in stare sa leg o sinapsa intreaga. Imi zboara incrucisate amintiri (Dresda anilor ’80, Sarajevo deceniului trecut, comemorarea semicentenarului bombardamentelor americane peste Dresda). Cu un ultim efort mai pot doar sa confirm ce scrie pe coperta patru: curat psihedelic. Fii binecuvantat, domnule Vonnegut, pe Tralfamadore (si m’am chinuit sa tastez corect), unde toata lumea isi asuma si cea de-a patra dimensiune si nimeni nu moare; iar tralfamadorienii au declansat oricum deja butonul ce va pune capat Universului! Asa merg lucrurile!
DOSAR CU SINE 