sunt o monedă de schimb, şpaga pe care o dai fanteziei, îngerul cu aripi negre, destramarea ta şi gândul tău subversiv, obsesia de fiecare dimineaţă, când îţi cobori decolteul pe podeaua vieţii privind îngândurată spre o pată gri pe care destinul şi numai el ar putea să o determine să-ţi mai taie, o dată, măcar, calea; rămân dorinţa ta secretă şi lumina de la mijlocul tunelului, când calci desculţă peste spinii ce i-am pierdut în urmă;
am să mă opresc în fiecare zi pe buzele tale; am să mă preling pe buzele tale… înghite-mă!
ai fi putut sa faci o poezie numai si doar asa:
„am să mă opresc în fiecare zi pe buzele tale; am să mă preling pe buzele tale”
pornache 😀
Hai domne ca nu-i pornache, e romantism senzual ;;)