
uneori (dar
numai uneori) nu’s în stare să mă leg în vorbe zile în şir, uneori
mă caut prin mine şi
nu’s,
oricât m’aş lua la puricat, nu ştiu unde m’am pus, unde
m’am lăsat şi
nici dacă eu a existat vreodată;
uneori sunt un produs bun de povestit, cu cod de bare şi
fără discount
pentru că viaţa mea poate fi
o bârfă
de larg consum şi
cea-mai-bună-vânzare.
stau la geam, uneori, (dar numai uneori), un geam
zidit
fără privelişte şi caut
cu privirea ceva ce
nu este;
scrijelesc amintiri pe cărămizi
şi
toate’mi dau cu rest
şi eu îmi dă cu rest şi
uneori
(dar numai uneori)
chiar eu mă dau
ca rest!
dar daca ai sparge zidul, ai arunca caramizile, ai scrijeli amintirile in suflet (c’acolo e locul lor)…ce-ar ramane?