din vreme in vreme,
poate de ziua ta,
imi dau seama ca traiesc un
interminabil blues;
saxofonul
canta
(in alb si negru)
drumuri.
mi se incaiera in suflet
zilele si noptile,
cand pasarile pleaca spre sud,
la ceasul la care
pe sub puntea d’Alma ne mor printesele
iar visele incheie (cu o reverenta)
interminabilul blues..
DOSAR CU SINE 
cand s-a dus sageata pe „No Commens” mi-a aparut asa:”Comenteaza Pentru ca nu se intampla decat o data pe an…” inteleg ca alta ocazie nu mai am anul asta ….pai nu mai poti zice nimic dupa asa versuri….totusi spun ceva: sunt minunate
acum am dat peste blogul tau
nici nu mai stiu ce cautam
si nici nu mai conteaza
ma duc sa (te) citesc
cu bine
my old friend:)