i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri.
povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi.
nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc…