La un moment dat vine Sofia îngrozită: „E ceva roșu ca sângele în baia copiilor, pe savonieră!”.
Mă duc, verific, da, e ca sângele dar nu e sânge. Spăl bine și mă’ntorc la ale mele.
După vreo douăzeci de minute vine Michaella, cu un râs de criminalist sadic întors de la o execuție cu drujba: „Iohan, te’ai lamurit de la ce era chestia aia roșie? Toată baia e acum plină”.
Întreb elevii care au avut azi ore de artă dacă vreunul dintre ei a folosit roșu, roz sau cărămiziu, ceva. „Nein” pe toată linia.
Și, totuși?
Vreo oră am stat cu nedumerirea asta, până’mi explică Luiza, senină și așa, din senin, că țâncii de la Kindergarten s’au distrat copios după ce, întorși din parc, au desenat – instigați de Sanaz, educatoarea lor de limbă engleză – toamna pe pereți.