Să ridice două degete…

Am participat la o dezbatere la care, la un moment dat, s-a pus problema asta: „Cine dintre noi, să fim sincer, a avut o copilărie fericită? Să ridice mâna…”
M-am simţit spărgător de grevă.
Eram singurul cu mâna pe sus.
Mulţumesc, mama, tata, bunica şi toţi prietenii de pe strada mea.
Mulţumesc, Oraviţa – şi toată lumea aia minunată a ta!