Mahler a fost un pic poet, un pic pictor, un pic filosof plecat într-o călătorie, un du-te-vino între pofta de viață în spațiul limitat al universului imperfect dar cunoscut și speranța într-o posibilă dar incertă eternitate postumă. Este o întrebare, aceeași, repetată pe mai multe tonalități, de-a lungul celor patru părți: acum și aici sau dincolo? Oricare ar fi răspunsul, Mahler nu și l-a dat. Sau, poate, și-a dat prea multe răspunsuri și nu a fost mulțumit cu nici unul. A încercat, parcă, să-și adune întregul zbucium metafizic în această simfonie a IX-a.
Integral aici.
DOSAR CU SINE 