Scrisoare către George Enescu

 „(…) mă întorc mereu la vocile fără voce, la acel murmur apoteotic din secvențele finale, ca niște rugăciuni fără cuvinte, ca o apocalipsă murmurată. Un fel de corul copiilor din Hiroshima lui Jebeleanu.
Suntem ușori și vocile-s ca fumul…”

De aici.