Rusia trage într-o veselie din Marea Caspică. Kazaciok! Nu nimerește mare lucru, ba, mai și dă prin vecini, pe la iranieni.
Nici nu-i trebuie mai mult.
E acolo (a fost acolo – ca la aeroportul din Priștina – înainte de a veni americanii), așa că dacă se va întinde vreodată masa negocierilor, vor fi luați în serios.
Dar mai e ceva: lovește, pardon, mai degrabă „zvârle” (pupeze) de la cam 1800 de kilometri, ceea ce înseamnă cam asta: „alio, rumînski (cu î din i, nu cu â din a), polski, alio, est-europenski, v-ați prins ce putem noi, hă?, pașol cu scutu’ na turbinkă”.
E multă figurație, cam ca-n satul de carton al lui Potiomkin. Dar războiul se câștigă panicând online dezinformații isterici duși cu turma să voteze cum rage măgarul.
Și b: deci CIA trebuie să dea cu subsemnatul la Congres – cum de n-a știut că Rusia trimite toate avioanele acelea în Siria (și cum n-a aflat nici de Crimeea, anul trecut, decât de la știri)? Da, același CIA care, se vede treaba, se pricepe să afle de toate, că, iaca, a pus în circulație imaginile din satelit cu aeroportul din Latakia și pe cele cu trupele rusești bătând pas de defilare de-a lungul graniței cu Ucraina.
Ce joc face, de fapt, CIA cu Rusia?
Și, da, iaca, bătălia aia a lor pentru Siria este și a noastră.
PS: în 1999, în Kosovo, Rusia a mai fost la un moment dat surpriza pe care au găsit-o americanii când s-au dus să elibereze o „țară”; pe vremea aceea, Putin era secretarul Consilului de Securitate al Federației Ruse (imediat după acel moment, președintele rus din epocă, Boris Elțîn, ieșea – „demn” – din scenă, transferându-i puterea fix lui Putin).
DOSAR CU SINE 