Orbi în urbe

Vă place fotbalul, nu?
Vă plac echipele ăstea galactice, cu fotbal total, tiki-taka, spectacol, care ascund mingea și jonglează cu ea printre adversarii apatici și vlăguiți? Ce vă mai plac…
Unsprezece oameni, „capital uman” care costă cât bugetul câtorva state în curs de dezvoltare și pentru care se găsesc mereu portițe contabile de suplimentare la marginea legalității a banilor care, pentru a ajunge la o școală sau un spital sau o autostradă, au nevoie de mii de ore de birocrație și zeci de buzunare de comisioane. „Financial fair play”, da, sigur!
Hai Realu’, hai Manchester, Juventus, Barcelona, Chelsea, Bayern, Milan (că doar Berlsuconi și prietenul lui Tapie au șlefuit în spiritul liberalismului de piață modelul materialist-dialectic funcțional al cluburilor aparatului de partid din blocul sovietic) și alte alea-alea.
Nu mai contează că s-a dus *ploii* de suflet toată competiția fotbalistică în sine, că eternele campioane nu mai au adversari, că joacă singure pe teren în fața unora care în actualul context par – involuntar și în ciuda bunelor lor intenții și a viselor de minimă glorie – niște caricaturi, că nu titlul la care visează suporterii mai are valoare ci doar accesul acționarilor la stupul cu miere al UEFA, că toate campionatele încep abia de la locul trei în jos, că locurile 1 și 2 sunt acontate pe termen nelimitat de întreprinderi oligarhice intangibile, că zeii fotbalului nu sunt idolii din teren ci comercianții de talente și valori care îi plătesc, nu omul care marchează ci omul care marcă banul.
Important e să te trezești în fiecare dimineață în barca învingătorilor, deși n-ai ochi să vezi că împăratul e gol, că meritul este al mogulului care a stors toate resursele din drumul spre titlu iar el, titlul câștigat, este o formă fără fond.
Nu contează că, în mari cohorte, din fani ne-am transformat în fanatici, tabere de suporteri orbiți de adorația dusă până la ură.

Nu vă place fotbalul?
Nu-i bai. Fix ca-n fotbal arată întreaga societate. Câțiva care au stors-o de resurse versus restul lumii, vlăguită și apatică. O „elită” galactică, tiki-taka, care jonglează cu regulile cum jonglează fotbaliștii cu mingea. Dincolo de ea, taberele de suporteri orbiți de ură dusă până la adorație. Orbi în urbe.