Decembrie 1989. Apostolii lui 22

Erau ceva olteni. De la Craiova sau Govora, nu i’am întrebat.

Ne’au văzut pe peron, la Filiași, zgribuliți, așteptând trenul de la București, să ne ducă spre casă. Eram îmbrăcați în caftanele acelea negre, lungi, groase, cu nasturi aurii însemanați cu două ciocane încrucișate – parte din uniforma de studenți mine, la la Petroșani. “Submarine atomice”.

Trenul se opri. Nu răzbătea nici un strop de lumină din vagoane. Se vedeau doar fețele lor desfigurate de oboseală. Sau de teamă? Stăteau lipiți unul de altul. Așa se circula pe vremea aia. La un moment dat, o mână ieși pe geam și ne întinse o pâine. Luați, zise vocea fără chip a mâinii, luați, măi, copii, și mâncați. E pâine de la Timișoara.

M’am apropiat de vagon și am luat pâinea. Atunci i’am văzut mai bine. Erau toți în salopete de gărzi patriotice. Unii aveau răngi, alții cozi de topoare. Mai târziu, mult mai târziu aveam să aflu unde plecaseră și cum au ajuns să facă întoarsă calea.

Câteva ore mai apoi – una sau două de frig sub cele două felinare ale gării Filiași – ne’am suit și noi în trenul nostru. Unii au ales vagoanele de Reșița, alții de Timișoara.

Era aproape șapte, se crăpa de ziua, când am coborât în gară la Reșița. Ne’am pierdut în mulțimea strânsă în piața de la județeana de partid. Erau câteva sute. Am învățat să scandăm și să credem.

Și’apoi ne’am dus acasă. Cu două mașini venite să ne recupereze. Și cu convingerea că simplul amestec prin mulțimea recoltată ne’a transformat în apostoli.

Când am ajuns la Oravița, Milea era deja sinucis. Elicopterul nu știu dacă plecase. Mama era speriată că ne expunem. Tata era in drum spre primărie, cu colegii de la mină. I’am prins pe drum. Eram mulți. Cred că eram toți. Așa credeam. Eram aproape toți. Mai puțin Coajă. Cobora pe trotuar în sens invers mulțimii. L’am chemat. S’a uitat la mine și mi’a zis că e o mascaradă. Am dat din umeri și am plecat în drumul meu.

Era spre miezul zilei. Din balconul primăriei se auzea un cor cântându’ne de pe un magnetofon sa ne deșteptăm. Nu știu nici azi dacă a fost înainte sau după 12:08.