Ar trebui să scriu un eseu 
despre un oraș carantinat 
pe care l-au reocupat diverse animale, 
pe caldarâmul lăsat liber de oameni, 
exasperate că
oamenii prea stau acasă
sau obosite să le tot fie
scuza pentru evadare.
Ne-am umplut vremea
de nimicuri,
doar-doar nu ne-om duce
de-a dura cu mintea,
iar cei care n-au știut
încotro s-o apuce
au sfârșit unii în brațele altora 
sau, pur și simplu, s-au pitit după blocurile gri 
peste care uneori a plouat, 
alteori a dat soarele, 
a trecut trenulețul
lui Elon Musk
și Venus s-a văzut
prin plasa antimuște.
Am descoperit o lume
cu plasă de protecție.
Acum e vremea să meargă
fiecare la scara lui
pentru că, hei, uite,
în curând iese iar soarele!
DOSAR CU SINE 