Unwort des Jahres

Unwort des Jahres. Necuvântul anului. Sau anticuvântul. Sau, poate, mai degrabă, infamia anului. Nomine odiosa.

Germanii aleg, de vreo 30 de ani, termenul din limbajul curent care sluțește cel mai tare spațiul public și spiritul comunității.

Au fost, de-a lungul vremii:

* „capital uman”, pentru că omul este capital doar dacă reduci viața la costurile ei iar pe individ la interesele celor puternici;

*„Ausländerfrei”, zonă liberă de străini;

* „peanuts”, folosit de un director de bancă pentru a vorbi despre câteva zeci de milioane pierdute de instituția pe care o conduce, fără să țină cont că în spatele acelor bani sunt oamenii care și i-au depus în respectiva bancă;

* „pagube colaterale” – în 1999, rachetele americane care au lovit ținte civile în Serbia;

* „războinicii lui Dumnezeu”, preluat de mass-media fără discernământ pentru a-i denumi pe talibani sau teroriștii al-Qaida;

* „turism social”, cu trimitere la cetățenii români și bulgari care s-au mutat în Germania (Belgia, Franța, Marea Britanie, uneori simultan în toate aceste țări) pentru beneficii sociale;

* „Gutmensch” („om de bine”), folosit în zeflemea la adresa persoanelor – considerate naive – dispuse să dea o mână de ajutor refugiaților.

În anii din urmă au făcut carieră „fapte alternative” (sintagmă prin care se face frecventabilă distorsionarea adevărului), „isterie climatică” sau „dictatura corona”.

În dimineața asta au fost anunțați câștigătorii lui 2021. Marele campion este „pushback”, respingerea și trimiterea înapoi de la graniță a persoanelor care încearcă să intre ilegal într-o țară sigură. La mică distanță de voturi au pierdut titlul „poliția vorbirii”, prin care sunt taxați cei care încearcă să evite cuvinte percepute ca fiind discriminatorii, dar și sintagmele care compară măsurile antipandemice, vaccinarea, de exemplu, cu nazismul (Impfnazi) sau certificatul verde cu steaua lui David purtată de evrei în al treilea Reich. O mențiune specială a primit „act militar” – un eufemism folosit de regimurile agresive pentru a evita termeni clasici precum agresiune armată sau chiar război, atunci când (cum fac Rusia sau junta militară din Myanmar) folosesc argumentul forței pentru a-și elimina adversarii sau neliniștile strategice.

Nu știu care ar fi litota anului 2021 în limba română dar în ultima vreme s-a folosit deseori „deontolog” pentru a ridiculiza un individ (de regulă cineva din presă) care pune preț pe principii dar, mai ales, dezvăluie matrapazlâcurile marilor finanțatori ai mass-media. Mai este „neputință”, eufemismul aruncat nonșalant de Teodisie chiar zilele trecute pentru a evita „ciclu” sau „menstruație”. Nu știu dacă „haștagist” se pune dar știu că este o zeflemea la adresa celor care au crezut, în recenta jumătate de deceniu, în statul de drept și într-o posibilă schimbare în mai bine a societății.

(cum mai ziceam: sunt burdușit cu informații care nu ajută nimănui)