Doar pentru că occidentul cam umblă de ceva vreme pe căi greșite iar Statele Unite au comis prostii și erori în ultima vreme nu înseamnă că ceva îi legitimează Kremlinului atitudinea asta de golanul de la scara de alături. Pe … Continuă să citești Pe Donul neliniștit
Da, Putin e un fel de attention whore, o drama queen, un narcisist. , Are toată simptomatologia. Iar pentru un cerșetor compulsiv de băgare de seamă, unul din leacurile des practicate, chiar dacă nu mereu recomandate, este ignorarea. Mă gândesc … Continuă să citești … mă fac mic până-mi trece!
Era clar nu se poate face nimic cu prețurile, s-au dus în sus că așa a vrut piața, statul se bagă doar dacă îi miroase a cartel. Dar dacă noi, românii, n-avem soluții, cine să aibă? Uite, s-a rezolvat din … Continuă să citești Prea puțin sânge pentru atâtea capete*
Dacă mă întrebi care e cântecul meu preferat, uneori s’ar putea să îți spun, fără nici o ezitare, că e Jesen u meni. Nu mereu, dar se poate să fiu într’o stare dintr’aia oarecum introvertită, pe care am mai definit’o … Continuă să citești Aki
* „O vedetă reprezentativă a tenisului mondial poate influenţa oameni de toate vârstele, tineri sau bătrâni, dar poate mai ales pe tinerii şi pe cei impresionabili să-l imite. Prezenţei lui în Australia jucând tenis ar putea stimula sentimentul antivaccinare”, spune … Continuă să citești Ca afară?
Unwort des Jahres. Necuvântul anului. Sau anticuvântul. Sau, poate, mai degrabă, infamia anului. Nomine odiosa. Germanii aleg, de vreo 30 de ani, termenul din limbajul curent care sluțește cel mai tare spațiul public și spiritul comunității. Au fost, de-a lungul … Continuă să citești Unwort des Jahres
Cazul Djokovici nu este doar despre tenis, vaccin, reguli și guverne. Este și despre cum am ajuns ceea ce suntem. Când se disprețuiesc mai tare, românii spun despre originea lor latină că ar fi de fapt descendenții bețivanilor și tâlharilor … Continuă să citești Djokovici din Balcani. Nimic despre tenis.
Am vreo jumătate de an de când n-am mai reușit să produc decât știri de 42 de secunde, din care 14 introducerea. Nu am avut energie. Nu am dus la capăt nici măcar acele câteva teme pe care le aveam … Continuă să citești Belfast
Să’ţi intre’n casă un bărbat înalt, brunet.Să nu mănânci animal (mort, desigur!) care dă’napoi.Să fie peşte musai pe masă.Să ai bani în buzunar. Să ai nu doar bani în buzunar ci monede.Să te sorcovească mai întâi de toate şi de … Continuă să citești Zeamă de varză
M-am dus să văd cu ochii mei, să nu mai stau după alții care se pricep, să-nțeleagă și mintea mea nefiltrat, necomentat, care e faza cu sirena* mov (autoarea spune că e despre seducție, care poate veni din frumusețea propriu-zisă … Continuă să citești Sirena mov de la primăria lui Clothilde
Am un amic, băiat tare fain, care era de câteva zile în Paris și nu a ajuns la Notre Dame. Dar era împăcat cu gândul că mai are timp, vorba aia, zicea, e biserica acolo de sute de ani, nu … Continuă să citești A Schrödinger’s Tale: prieteniile în vremea 2.0
Cohnu Alecu visa oi electrice. Era unul dintre ultimii bucureșteni pur sânge și își iubea orașul cu toate defectele sale și în ciuda noastră, cotropitorii săi. Continuă să citești Oi electrice și alte icohnuri
Bayern München n-a putut zura vineri seară, după meciul jucat la Berlin, direct în Qatar, la Campionatul Mondial al Cluburilor. O chestie de comunicare între conducerea echipei de fotbal și autoritatea aeriană germană. O chichiță birocratică. Sigur, poate fi enervant … Continuă să citești Bayern München și campionatul mondial al lăcomiei
Minunate povești ascunse în muzee. Tripticul lui Bosch „Grădina desfătărilor umane”, explicat de NTR Omroep, canalul public neerlandez de televiziune educațională. O dimineață vântoasă a lui Hokusai, interpretat de criticul de artă Jason Farago de la New York Times. 20 … Continuă să citești N-ați văzut nimic!
22 decembrie, după 31 de ani Cele două ziare Scînteia din data de 22 decembrie 1989. Prima trasă cu Securitatea în ceafă, după mitingul din 21 și în paralel cu baricada de la Inter. A doua trasă în grabă, să … Continuă să citești Decembrie 1989. Ziua aia.
Am vrut anul trecut să fac o chestie faină, că tot se împlineau 30 de ani de la Revoluție: intenționam să refac un pic acel ultim an, 1989, din poveștile unor oameni care au trăit intens și înainte, și după. … Continuă să citești O sută de lei și trei luni pârnaie
19 decembie. 31 de ani după. Libertatea. Te întreb, întâi, pentru că poate nu ai răbdare să citești tot ce am scris aici (și nu mai e cu gumă de la sârbi și alte surprize): tu te-ai ales cu ceva … Continuă să citești Decembrie 89. Libertatea.
18 decembrie, 31 de ani mai încoace. Mă bucur că nimeni nu a murit de foame pe vremea lui Ceaușescu, asta înseamnă că sunteți cu toții aici să îmi spuneți ce, din vremea aia, regretați. Am să încep eu. Regret … Continuă să citești Decembrie 89. Regretele.
DOSAR CU SINE 