Remake de vară
Pentru că 40 de grade se întâmplă an de an: De la Wordle via Gramo – care, şi el, o are de altundeva… Continuă să citești Remake de vară
Categorie: Alb 21
Praf
Dumnezeu e mic şi atârnă de tavan. Mă străpunge cu privirea, mă frământă din ochi. Locuieşte în clape când cânt la pian. (A rimat din greşeală, mai ales că eu nu ştiu să cânt. Sunt atât de afon încât totul devine o mare îndoială. Tavanul. Dumnezeu. Eu.) Continuă să citești Praf
ucigaşii de coşmaruri
Paşii ăştia goi spun poezii d’ălea pline. Paharele ălea pline se revarsă pe trupurile ăstea goale. Sângeriu de lacrimă, minciuna unei împerechieri de formă fără fond de ten şi întreaga zestre de rimel. uite’o. e prelinsă pe abdomenul lui. PLÂNGI, că plouă. plouă. picioarele’mi sunt ca buzele când ţi le sărut. cleioase umflate umede aromate şi plângi. că plouă prin pădurile cândva virgine. se flutură petale rupte ca niştă ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tăiat tablă. se flutură cele albe cele roz cele liliachii. se pregătesc gutuii şi ghearele vântului. plouă’mă a primăvară, târfa mea! Continuă să citești ucigaşii de coşmaruri
(un)finished
ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si… fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, semafoarele, scamele de pe mocheta, musca din ciorba, apelurile ratate, scrisorile sterse inainte de a fi trimise, caldura verii, perechile iubindu-se in nisip, oile trecand a lene autostrada, coronita din clasa a IV-a, cearsfarurile mototolite, intrebarile ramase … Continuă să citești (un)finished
exit
i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri. povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi. nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc… Continuă să citești exit
Verde. Umed. Aprilie.
plouă, picioarele’mi sunt ca buzele când îţi sărut. se flutură petalele rupte ca nişte ţâţe de hârtie decupate cu foarfeca de tablă, atârnate în vânt, pe deasupra nărilor adulmecând cele albe, cele roz, cele liliachii… e primăvară, târfa mea. hai să ucidem coşmaruri! Continuă să citești Verde. Umed. Aprilie.
Greşalele noastre…
şi dacă nu ne spargem capetele prin ceaţă lovindu’ne de lacrimile zidurilor, mergem să pictăm cerul în culorile tale? Continuă să citești Greşalele noastre…
Pentru că nu se întâmplă decât o dată pe an…
din vreme in vreme, poate de ziua ta, imi dau seama ca traiesc un interminabil blues; saxofonul canta (in alb si negru) drumuri. mi se incaiera in suflet zilele si noptile, cand pasarile pleaca spre sud, la ceasul la care pe sub puntea d’Alma ne mor printesele iar visele incheie (cu o reverenta) interminabilul blues.. Continuă să citești Pentru că nu se întâmplă decât o dată pe an…
Natură moartă. Iarna.
mi s’au lipit buzele de filtru; acoperişul dormitează îngheţat. şi te citesc în gerul ce plânge fără lacrimi peste străzile cenuşii, îţi admir amintirea coapselor trecute de pragul maturităţii în ridurile ultimei zăpezi. sau poate nu e decât o dună răvăşită, pustie, ca un suflet despre care ţie, personal, ţi’e teamă să vorbeşti. Continuă să citești Natură moartă. Iarna.
Dimineţile unui înger
se caută între proprii umeri împiedicată în şoşonii încă dormind lângă noptieră se’nvârte în propriul cerc căutându’şi ochii îşi drege vocea (o geană de lumină pătrunsă pe fereastră îi mângâie prima retină). ochind termometrul, îi priveşte absentă mercurul roşu de furie şi se întreabă „cât o fi ceasul?” tictacul gradelor, nestingherit, merge mai departe Continuă să citești Dimineţile unui înger
Scrisoare către Moş Niculae
Doamne, nu’mi da aripi, te rog! n’am chef să zbor, Doamne. vin nopţile lungi de iarnă când pe sub plăpumi din pene de gâscă topi-vom zăpezile îmbrăţişaţi. aşa că, Doamne, îţi cer doar nişte cizme de ciocolată, să mă preumblu în ele prin venele ei până mă va fi topit cu totul. şi nu uita, Doamne, să’mi laşi în ghetuţe o creangă de alun. am să bat cu ea toate gândurile de ducă! Continuă să citești Scrisoare către Moş Niculae
ochelari de cal
nu plec urechea la bârfele trotuarului, gurile rele se răcesc de pomană. priviri indiscrete vorbesc fără cuvinte şi te arată cu degetul. în mintea mea se intersectează babele satului. eu, catârul, cred doar în mine, în leacuri pe care le-am inventat încăpăţânându-mă să trăiesc dincolo de dureri după ce mi-am izbit fruntea în toate uşile de sticlă glisante ale vieţii. Continuă să citești ochelari de cal
Phantom des Sommers
In the end, după o lungă vară şi fierbinte, după ploi de praf (şi nu e praf de stele), după isterii şi întrebări şi după răspunsuri greu de smuls, o lume judecată în abscise şi ordonate, rămâi tu, ultima floare a soarelui standing, the one, ducând cu tine perna pe care se culcuşeşte visul meu. o să te ardă, e drept. dar s-ar putea să ardă frumos! And I’ll be there when you will say goodbye! Continuă să citești Phantom des Sommers
Zartbitter
cineva care din mine ne priveste sta in palma ta; curge prin el sangele nostru ca o ciocolata amaruie din care bunica iti facea deunazi crema celei mai bune dintre prajituri. Continuă să citești Zartbitter
Izgonirea din iad
am să fac în seara asta copii cu luna. am s’o muşc încetinel (rotofeie lună, transpira-vom inele multicolore în jurul frunţii, tare) şi am să-i fur rămăşiţele de viaţă până când lumea, dedesubt, va urla (disperată), prin pereţi afară! afară! în rai cu voi! Continuă să citești Izgonirea din iad
Uneori
uneori (dar numai uneori) nu’s în stare să mă leg în vorbe zile în şir, uneori mă caut prin mine şi nu’s, oricât m’aş lua la puricat, nu ştiu unde m’am pus, unde m’am lăsat şi nici dacă eu a existat vreodată; uneori sunt un produs bun de povestit, cu cod de bare şi fără discount pentru că viaţa mea poate fi o bârfă de larg consum şi cea-mai-bună-vânzare. stau la geam, uneori, (dar numai uneori), un geam zidit fără privelişte şi caut cu privirea ceva ce nu este; scrijelesc amintiri pe cărămizi şi toate’mi dau cu rest şi eu … Continuă să citești Uneori
Punctul zero
sunt o monedă de schimb, şpaga pe care o dai fanteziei, îngerul cu aripi negre, destramarea ta şi gândul tău subversiv, obsesia de fiecare dimineaţă, când îţi cobori decolteul pe podeaua vieţii privind îngândurată spre o pată gri pe care destinul şi numai el ar putea să o determine să-ţi mai taie, o dată, măcar, calea; rămân dorinţa ta secretă şi lumina de la mijlocul tunelului, când calci desculţă peste spinii ce i-am pierdut în urmă; am să mă opresc în fiecare zi pe buzele tale; am să mă preling pe buzele tale… înghite-mă! Continuă să citești Punctul zero
Good bye, my lover
Am primit ieri, în poşta electronică, un mesaj din care am aflat cu stupoare că Your mail won the great 4,2 million GBP prize… Am încremenit! Ce surpriză! Ce noroc pe el! Am încercat să-mi aduc aminte când, mic fiind, i-am dat să mânce rahat… Nu găsesc nimic în memorie. Poate că s’o fi autoservit el. Îia mici mai fac d’astea. Dar scurtă’mi fu bucuria. Nori negri s’au cuibărit repede în mintea mea, din momentul în care mi’am dat seama că norocul mailului meu se va întoarce împotriva mea. De fapt, totul a început din clipa în care m’am întrebat … Continuă să citești Good bye, my lover
DOSAR CU SINE 