fotografii povestite…

poza 1. el seamănă a muşchetar (dacă n’ar fi îmbrăcat cam sport pentru asta); aşa că l’am decretat sonetist (sau, poate, şansonetist?) iar ea… ea e ultimul lui vers, niciodată scris, niciodată fredonat; ea şi el, două personagii oarecare din Romorantin. sună a vrăjitor celt; Asterix, unde eşti? Obleix? Idefix? şi plusez (poza 2)… cu perechea ajunsă dincolo de limitele raţiunii şi sensului meu da fi şi ajunge cândva; ea şi el, veşnici, parcă, străbunici, nu neapărat la postludiul unei lungi fericiri însă – cu siguranţă – acolo unde au vrut să ajungă; ea, revenită de la spital pe propriile’i … Continuă să citești fotografii povestite…

Nu!

s-a trezit brusc, indreptandu-se catre sifonier; a stat si s-a gandit o tura la incaltarile pe care si le va pune astazi; si-a ales un tricou, o pereche de blugi asortati (culoarea chilotilor ii era indiferenta); a cotrobait prin plasa cu sosete cat mai silentios cu putinta, sa nu o trezeasca… a gasit, mai intai, bucati desperecheate; le-a intins pe jos, a inceput sa jongleze cu modelele (culorilor nu le-ar fi dat prea usor de capat; la ceasul cinci si jumatate, lumina de afara e inca destul de subreda iar becul ar fi fost o crima sa-l aprinda); din nefericire, singura … Continuă să citești Nu!

James Blunt?

ochii catifea verde-marin strang in brate cabina telefonica; se simte perforata, neajutorata; pierde sensul conversatiei, sirul cuvintelor se impotmoleste, izbindu-se mut in peretii de sticla; sta pe bordura trotuarului si nu isi misca privirea; e contondenta dar racoroasa, ca o briza de noapte peste umerii ei incinsi; vocea sotului, la celalalt capat al firului… ce-o fi vrand de la ea? punctul in care se afla vine si se-ndeparteaza ca-ntr-un delir, de parca ar fi cuprins-o febra si timpul se scurge in parametri vizibili; si, totusi, el, acolo, pe bordura lui, numai a lui, pe veci a lui, jucandu-si sireturile cu … Continuă să citești James Blunt?

azi nu

pe catafalc se astern linistite flori si viseaza la o ploaie care sa le redea viata; florile-s mai moarte decat toate amintirile lui; respira fara sa constientizeze ultimele clipe, lasand imprejur bucuria jocului de culori pe fundalul macabru… ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si… fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, … Continuă să citești azi nu

Scrisoare pe hartie reciclata (4)

As da tot luxul de acum…, imi scrie el.  Stiu ce ar vrea sa spuna dar se teme sa continue. Ma vad intrand, cu ani buni in urma, in maghernita de la etajul 1. Intram, nu spuneam nimic si ma inghesuiam intr-un colt pat, coltul dinspre perete sudic, invecinat cu baia; gaseam tot timpul ceva de rasfoit si un rest de cafea. El statea ghemuit langa geam; in coltul dinspre chiuveta, mereu de-a casei, probabil ca o tiitoare pe langa un preot catolic, o creatura trupesa, venita la oras pe urmele iubitului ei, locatar al aceluiasi imobil, la parter. Era, … Continuă să citești Scrisoare pe hartie reciclata (4)

Scrisoare pe hartie reciclata (3)

Incerc sa ma adun dar uit mereu unde m-am pus ultima data, imi scrie. Nu si-a pierdut de tot simtul umorului. De fapt, autoironia. Ar fi putut fi sarcastic fara intrerupere. Dar se ferea sa-i ironizeze pe altii. Ii era teama ca-i raneste. Nu era niciodata capabil sa anticipeze cat umor purtau asupra-le, intr-un moment sau altul, companionii sai. Ii era suficient ca se indepartase de multi apropiati spunandu-le adevaruri pe care acestia nu si-ar fi dorit niciodata sa le auda. Asa ca tinea in el, o vreme. Nu foarte lunga. Refula rapid, autopersiflandu-se. De aceea nu s-a sinucis inca … Continuă să citești Scrisoare pe hartie reciclata (3)

Scrisoare pe hartie reciclata (2)

As fi caraghios, imbracand, acum, vechiul nostru mod de viata. Desi mi-ar fi usor sa o fac, imi scrie. Am ajuns sa intorc pagina citind, de fapt, printre randuri, nu pe ele. Mi se intampla mereu. Nu raman decat cu prea putine dintre informatiile pe care el, trimitandu-mi-le, cu siguranta le gaseste importanta. Altfel nu s-ar fi deranjat sa imi scrie. Decat daca ar fi fost itr-o depresie bahica. Urmele de lacrimi de pe pagina ar putea fi un argument. Dar scrisul, ordonat, cu migala asternut pe coala ingalbenita, din materie prima reciclata, imi alunga din minte gandul betiei. Mergea … Continuă să citești Scrisoare pe hartie reciclata (2)

Scrisoare pe hartie reciclata (1)

Am murit putin inainte de a-mi atinge jumatatea vietii, imi scrie. Vestile de la el imi parvin mereu pe calea clasica, asternute cu migala, inghesuit, marunt, pe coli A4 din hartie reciclata. Maroniul acelei bucati galbejite de celuloza ma trimite, ori de cate ori mi se prelinge printe degete, indarat in camaruta lui marunta de student, in perioada naiva a scrierilor sale, cand n-ar fi crezut ca, intr-o buna zi, va face o pasiune atat de mare pentru scris incat orice perioada de criza de inspiratie i se va transforma in indemn suicidal. Salteaua patului era mai lata decat camera, … Continuă să citești Scrisoare pe hartie reciclata (1)

As putea scrie o carte care sa inceapa asa:

„Daca nu l´ar fi uitat cineva incuiat in acea debara ar fi impartasit soarta celorlalti; destinul – care parea ca´i joaca o festa – i´a fost, in cele din urma, aliat. Nu stia cum s´a intamplat, nu stia cine a incercat sa´si bata joc de el incuindu´l in camaruta aceea plina de greble si furci si saci goi in care, uneori, cineva cara faina… Dar, la urma urmei, toate aceste intrebari pareau inutile; acum, cand pompierii incercau sa recupereze ce mai putea fi recuperat, el mai traia… Doar el…“ Dar aceasta poveste se poate termina, pur si simplu, aici… un … Continuă să citești As putea scrie o carte care sa inceapa asa:

clepsidra (sau: sa revenim la timpul nostru)

plopii’si scuturasera puful; l’am cules de pe buzele tale pe cand iti sorbeam cuvintele din priviri. castanii isi scuturasera petalele; le’am cules din pletele tale pe cand te alergam sa nu fugi. calendarul isi scuturase zilele; le’am lasat sa zboare pe cand imi masuram fiecare dimineata din crestet pana’n talpi, rastignind toate secundele in care nu ne’am iubit! Continuă să citești clepsidra (sau: sa revenim la timpul nostru)

Dincolo

 (toata lumea care te cunoaste, toata lumea care nu te cunoaste) Hai, spuneti’mi ca e veche (hint: 20 august 2005); dar tocmai de aceea exista categoria „reciclate„. Pentru ca unele merita reciclate (stiti ca a murit baba aia; trebuia sa preia cineva sarcina de laudator al meu) si… si pentru ca de atata amar de vreme (noiembrie, cred) nici n’am mai putut altceva mai bun. Si, totusi, am simtit momentul potrivit pentru o reeditare (nerevazuta, neadaugita!) . In frenezia Raluca Stroescu, in memoria ei, in – pur si simplu – un mood cu acelasi nume. Iata-ma, stau cu spatele la … Continuă să citești Dincolo

Leapşa pe citare

Încercând să încadreze o recentă lectură (Jeff Vandermeer, Veniss Underground) într-un anume gen literar, LuciaT citează din TO Bobe care citează din Foucault care citează din Borges care citează din „o anume enciclopedie chinezească” şi, anume, asta: “animalele se impart in: a) animale apartinind Imparatului, b) imbalsamate, c) imblinzite, d) purcei de lapte, e) sirene, f) animale fabuloase, g) ciini in libertate, h) incluse in prezenta clasificare, i) care se agita ca nebunii, j) nenumarate, k) desenate cu o pensula foarte fina din par de camila, l) et caetera, m) care tocmai au spart ulciorul, n) care de departe par … Continuă să citești Leapşa pe citare