Pfff, cum e doamna asta, Cunk on Earth, cu scepticismul și nedumeririle ei de autobază! Ca să’l parafrazez pe Woody Allen: tot ce Attenborough ar fi vrut să întrebe dar s’a temut că ar putea părea frivol. Nu vă uitați, … Continuă să citești Istoriile Philomenei
Robert Lindsay a facut si roluri mai bune, marturisesc. Cel putin in Shakespeare-urile BBCului. Remember me? este, insa, superb. Vandut drept comedie, filmul este, de fapt, o drama. Dar englezii astia nu pot sta locului o clipa asa ca le-a iesit o drama cu replici si situatii megacomice. De retinut Imelda Staunton, Natalie Walters si Rik Mayall. Continuă să citești Comedia care era de fapt drama. Sau invers.
Stiu multe filme europene (low-budget, independente, BBC, coproductii via Arte etc) pe langa care toata lista asta de „100 cele mai bune filme” pare un catalog de jurnale Sahiafilm made in 1951. Dar asta a fost optiunea American Film Institute. Si ca sa nu mi se spuna c’as fi americanofob, sunt multe productii americane care merita un loc in topul celor mai bune productii cinematografice ale ultimului secol. Alo, cucoana, muta’ti cocu’, nu se vede scrisu’! Continuă să citești Frate Lumiere, ce’o fi fost in capul tau?
Uite că m’am luat cu una, cu alta, cu idioţii de la Orange, cu Amsterdamu’ şi am uitat de 13 iunie. Intenţionasem să fac, de fapt, o lăsare de urmă pentru reportajele reunite sub titlul „O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil” ale lui Geo Bogza, care să înceapă cu un paragraf în care să (mă) plâng că gonim după amelinothoambe de toate naţiile, inclusiv românească, şi uităm de geniile de lângă noi. Şi dacă se tot vorbeşte despre propuneri româneşti de Nobel, eu ridic două degete şi strig GEO BOGZA. A scris – trecem, deci, mai departe … Continuă să citești 13 iunie. Bilbao & Piaţa Universităţii
Unul din motivele yugo-nostalgiei mele: sitcom-ul britanic Allo Allo, un cult BBC al umorului foileton tv, transmis in prima parte a anilor ’80. Despre: aici, aici si aici. Continuă să citești Once upon a time…
Zee & Co. Ce film! Ce clasic! Ce provocare! Closer (filmat 32 de ani mai tarziu) imi pare inregistrarea unei biete spovedanii pe langa interpretarea cuplului Taylor & Caine in acel late London hippie age (nici nu stiu daca Flaubert era deja legal in intreaga Europa la vremea aceea, poate ma ajuta Lucia), leat (ok, pe o plaja de cam cinci ani) cu The Kirks din The History Man & The Swallows din Changing Places… Continuă să citești X, Y, Zeeeeeeeeeeeeeeeeee
Champions League pentru film, intr’o echipa cu un singur (nici el tocmai) strain in echipa! Continuă să citești La Croisette roumaine…
Mediaset a cumparat Endemol. In traducere libera: Berlusconi a cumparat Big Brother si fratii. Cum ar spune La Stampa: vesti proaste pentru nivelul intelectual al Cizmei… Continuă să citești Silvio, fratele cel mare
Mare film, dom’le. L’am vazut azi noapte. Nu va asteptati la megascenariu, la superfilosofie, la hyper-punere-in-scena. Zero artificii. Nimic original. Banalul zilnic. Transcriere fidela a vietii. Replici bune si reale, pe care le rostim zi de zi si uitam de ele pentru ca ne’au devenit automatisme. Cu plecari si reveniri de actiune, cu vieti obisnuite (unde obisnuinta se schimba de la ora la ora), cu „supermasculul” burlac de ochii baietilor casatoriti (c’mon, avem cu totii asa ceva, nu? si’n fiecare dintre noi traieste cate unul!)… Cinci minute de Johnny Depp, cat sa asculte o piesa (Creep) Radiohead: Dar un Alain … Continuă să citești à la française
DOSAR CU SINE 