Când citesc statisticile culese de Ionel Bota din arhivele vieneze despre tirolezii veniți să colonizeze Banatul Montan, în urmă cu trei sute de ani, mi-e ciudă că în tot acest timp de rigoare demografică miteleuropeană, care îți permite să parcurgi … Continuă să citești Oravița. Die Heimat
Când m-a invitat Cosmin Dragomir să scriu pentru gastroart.ro despre HoReCa anilor 90, am acceptat ca să nu mă fac de râs cu un „nu mai știu, nu-mi mai aduc aminte”. Apoi au început să curgă picături pe care le-am … Continuă să citești Cârciuma în tranziție. Anii 90, „pe care i-am băut”
Am revăzut’o pe Ileana după mulți ani și am regăsit’o exact cum mă așteptam – cu mâinile pline de lut, genunchii pătați de coloranți naturali, obosită de atâta risipă de inventivitate dar întâmpinându’ne cu zâmbetul ei cald, bucuroasă că a … Continuă să citești Oravița. Căsuța de cob de la Sasca
Azi n-am să mă-ntind la povești. Nu o să povestesc emoțiile. E treaba ta să le trăiești. Urcă-te în mașină, fă o escală la unul din discounterele din Oravița pentru ceva de ronțăit pe drum și niște apă – nu … Continuă să citești Oravița. Motivele 4 și 5: drumețiile pe Chei.
Ei? Cum e răchia de Ciclova? Cum? Ești de două zile la Oravița, azi e a treia, și nu știi cum e răchia de Ciclova? Bine, n-ai să știi nici cum e berea de Ciclova. Märzen sau Bock sau Bairisches. … Continuă să citești Oravița, motivul 3: drumețiile. Ciclova.
Așa, ai bătut atâta amar de țară ca să faci plimbarea aia cu trenul pe care ți-au promis-o toți că va fi de neuitat. Și chiar a fost. Dacă îmi spui că îți pare rău că ai făcut-o, n-o să … Continuă să citești Oravița. Motivul 2: Oravița.
Nu știu acum dacă sunt zece, mai multe sau mai puține. Ca-n „Zece lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte de începe călătoria în Laos”, „Zece fotografii care te vor convinge să vizitezi Wroclaw” sau „13 cele … Continuă să citești (+/-) Zece motive pentru care Oravița…
Informațiile sunt publice, mi-au spus… Continuă să citești Primăria vă informează
Luni a venit viitura.Marți nu știau de ce să se apuce.Miercuri au descoperit că au o problemă.Joi au rămas fără benzină.Vineri a fost zi scurtă.Sâmbătă s-a dat liber, că au cerut progresiștii ăia nesuferiți.Azi e duminică, e liber de la … Continuă să citești S-a introdus starea de hai sictir
1 Mai de pandemie Bună dimineața, onoare muncii, la mulți ani celor care poartă numele de Întâi Mai! Mă simt ca atunci. Sunt la muncă. Bine, muncesc acasă, în bucătărie, dar sărbătoresc ziua muncii prin muncă. Nu am apă caldă. … Continuă să citești UNU MAI
Cu stropitu’ Undeva în Mitteleuropa, băieții în călduri dar fără noroc pun mâna pe pușculiță și cumpără un parfum de la supermarket cu care se duc la fetele pe care le cred mari și la restul prietenelor.Le stropesc, așa se face într’a doua zi de paște, luni, ușor după prânz, pe la ora cafelei, în Mitteleuropa catolică și protestantă.Primesc la schimb un ou roșu, o felie de cozonac și, cel mai de preț, un pupic – dar, hm, de la bunicele care’și amintesc, dragele, cum le stropeau pe ele tineri de pe, e-hei, vremea lor.Nici nu mai contează cum miros la sfărșitul zilei bietele fete, undeva, … Continuă să citești Cu stropitu’
Am participat la o dezbatere la care, la un moment dat, s-a pus problema asta: „Cine dintre noi, să fim sincer, a avut o copilărie fericită? Să ridice mâna…”M-am simţit spărgător de grevă.Eram singurul cu mâna pe sus.Mulţumesc, mama, tata, bunica şi toţi prietenii de pe strada mea.Mulţumesc, Oraviţa – şi toată lumea aia minunată a ta! Continuă să citești Să ridice două degete…
DOSAR CU SINE 