Zeamă de varză

Să’ţi intre’n casă un bărbat înalt, brunet.Să nu mănânci animal (mort, desigur!) care dă’napoi.Să fie peşte musai pe masă.Să ai bani în buzunar. Să ai nu doar bani în buzunar ci monede.Să te sorcovească mai întâi de toate şi de … Continuă să citești Zeamă de varză

Să ridice două degete…

Am participat la o dezbatere la care, la un moment dat, s-a pus problema asta: „Cine dintre noi, să fim sincer, a avut o copilărie fericită? Să ridice mâna…”M-am simţit spărgător de grevă.Eram singurul cu mâna pe sus.Mulţumesc, mama, tata, bunica şi toţi prietenii de pe strada mea.Mulţumesc, Oraviţa – şi toată lumea aia minunată a ta! Continuă să citești Să ridice două degete…

(un)finished

ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si… fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, semafoarele, scamele de pe mocheta, musca din ciorba, apelurile ratate, scrisorile sterse inainte de a fi trimise, caldura verii, perechile iubindu-se in nisip, oile trecand a lene autostrada, coronita din clasa a IV-a, cearsfarurile mototolite, intrebarile ramase … Continuă să citești (un)finished

exit

i se lipise soarele de fereastră, în acea dimineaţă; porni la drum, ca în fiecare zi, poate puţin mai buimac şi mai obosit decât de obicei; la întoarcere, într-o curba, după un norişor, fu lovit din plin de o pasăre de noapte ce gonea besmetic înspre nicăieri. povestea îngerului risipitor de iubire se termină aici, lângă cioburile de aripi. nici povestaşul, cat o fi el de povestaş, nu ştie unde se duc sufletele îngerilor, atunci când îngerii se duc… Continuă să citești exit

Phantom des Sommers

In the end, după o lungă vară şi fierbinte, după ploi de praf (şi nu e praf de stele), după isterii şi întrebări şi după răspunsuri greu de smuls, o lume judecată în abscise şi ordonate, rămâi tu, ultima floare a soarelui standing, the one, ducând cu tine perna pe care se culcuşeşte visul meu. o să te ardă, e drept. dar s-ar putea să ardă frumos! And I’ll be there when you will say goodbye! Continuă să citești Phantom des Sommers

Punctul zero

sunt o monedă de schimb, şpaga pe care o dai fanteziei, îngerul cu aripi negre, destramarea ta şi gândul tău subversiv, obsesia de fiecare dimineaţă, când îţi cobori decolteul pe podeaua vieţii privind îngândurată spre o pată gri pe care destinul şi numai el ar putea să o determine să-ţi mai taie, o dată, măcar, calea; rămân dorinţa ta secretă şi lumina de la mijlocul tunelului, când calci desculţă peste spinii ce i-am pierdut în urmă; am să mă opresc în fiecare zi pe buzele tale; am să mă preling pe buzele tale… înghite-mă! Continuă să citești Punctul zero

Nu!

s-a trezit brusc, indreptandu-se catre sifonier; a stat si s-a gandit o tura la incaltarile pe care si le va pune astazi; si-a ales un tricou, o pereche de blugi asortati (culoarea chilotilor ii era indiferenta); a cotrobait prin plasa cu sosete cat mai silentios cu putinta, sa nu o trezeasca… a gasit, mai intai, bucati desperecheate; le-a intins pe jos, a inceput sa jongleze cu modelele (culorilor nu le-ar fi dat prea usor de capat; la ceasul cinci si jumatate, lumina de afara e inca destul de subreda iar becul ar fi fost o crima sa-l aprinda); din nefericire, singura … Continuă să citești Nu!

James Blunt?

ochii catifea verde-marin strang in brate cabina telefonica; se simte perforata, neajutorata; pierde sensul conversatiei, sirul cuvintelor se impotmoleste, izbindu-se mut in peretii de sticla; sta pe bordura trotuarului si nu isi misca privirea; e contondenta dar racoroasa, ca o briza de noapte peste umerii ei incinsi; vocea sotului, la celalalt capat al firului… ce-o fi vrand de la ea? punctul in care se afla vine si se-ndeparteaza ca-ntr-un delir, de parca ar fi cuprins-o febra si timpul se scurge in parametri vizibili; si, totusi, el, acolo, pe bordura lui, numai a lui, pe veci a lui, jucandu-si sireturile cu … Continuă să citești James Blunt?

azi nu

pe catafalc se astern linistite flori si viseaza la o ploaie care sa le redea viata; florile-s mai moarte decat toate amintirile lui; respira fara sa constientizeze ultimele clipe, lasand imprejur bucuria jocului de culori pe fundalul macabru… ingerul rasfoieste cartea vietii si nu reuseste sa dezlege misterul gestului final; o singura clipa s-a retras in bucatarie sa bea apa si… fumul curgea spre cer, tigara pirueta spre asfaltul prafuit peste care se asternusere un metru si vreo optzeci din ceea ce fusese pana mai devreme putin mai mult decat o umbra femeile, conturile, masina, vecinii, participantii la trafic, raspunsurile toate, … Continuă să citești azi nu