As putea scrie o carte care sa inceapa asa:

„Daca nu l´ar fi uitat cineva incuiat in acea debara ar fi impartasit soarta celorlalti; destinul – care parea ca´i joaca o festa – i´a fost, in cele din urma, aliat. Nu stia cum s´a intamplat, nu stia cine a incercat sa´si bata joc de el incuindu´l in camaruta aceea plina de greble si furci si saci goi in care, uneori, cineva cara faina… Dar, la urma urmei, toate aceste intrebari pareau inutile; acum, cand pompierii incercau sa recupereze ce mai putea fi recuperat, el mai traia… Doar el…“ Dar aceasta poveste se poate termina, pur si simplu, aici… un … Continuă să citești As putea scrie o carte care sa inceapa asa:

Remake de început de vacanţe

De undeva tot trebuia să pornească, nu? Poate de aici. Şi, atunci: 1). Oraşul în care plouă aproape în fiecare zi. Puţin, mult, nu contează. Plouă. Vara, ploile sunt scurte, agitate şi calde. Şi miros a levănţică. Poartă cu ele parfumul florilor albastre atârnând de plafoanele florăriilor improvizate pe pontoanele ancorate la maluri de „gracht”. Mai puternic decât mirosul ierbii, invadând străzile prin geamurile larg deschise ale tuturor coffee-shop-urilor. Zece minute şi totul a trecut. Revine soarele şi uscă oraşul, ca şi cum Golfstream-ul ar fi ales să moară aici, la gurile râului cu nume de bere, Amstel. Oraşul celor … Continuă să citești Remake de început de vacanţe

clepsidra (sau: sa revenim la timpul nostru)

plopii’si scuturasera puful; l’am cules de pe buzele tale pe cand iti sorbeam cuvintele din priviri. castanii isi scuturasera petalele; le’am cules din pletele tale pe cand te alergam sa nu fugi. calendarul isi scuturase zilele; le’am lasat sa zboare pe cand imi masuram fiecare dimineata din crestet pana’n talpi, rastignind toate secundele in care nu ne’am iubit! Continuă să citești clepsidra (sau: sa revenim la timpul nostru)

Dincolo

 (toata lumea care te cunoaste, toata lumea care nu te cunoaste) Hai, spuneti’mi ca e veche (hint: 20 august 2005); dar tocmai de aceea exista categoria „reciclate„. Pentru ca unele merita reciclate (stiti ca a murit baba aia; trebuia sa preia cineva sarcina de laudator al meu) si… si pentru ca de atata amar de vreme (noiembrie, cred) nici n’am mai putut altceva mai bun. Si, totusi, am simtit momentul potrivit pentru o reeditare (nerevazuta, neadaugita!) . In frenezia Raluca Stroescu, in memoria ei, in – pur si simplu – un mood cu acelasi nume. Iata-ma, stau cu spatele la … Continuă să citești Dincolo

terorista luciat…

Fata asta nu are destule de citit? Se întreba pe un alt blog un coleg de breaslă de la Gazeta Sporturilor cum arătam noi acum nu’ş câţi ani când seara, în loc să răspundem la comentarii pe net, ne duceam acasă şi citeam sau ne uitam la Călinescu… ce veşnicii au mai trecut de atunci, dom’le! luciat, cinci lucruri care îmi lipsesc? 1. Cred că tihna acelei vremi; eram ceva mai june, eram ceva mai jemanfişist, eram mai curajos sau mai inconştient, aveam libertatea totală de a o lua oricând de la capăt; 2. tricouri cu poza mea şi fetişcanele (lui … Continuă să citești terorista luciat…

de-a gata

nu’mi amintesc figuri, locuri sau accidente. mi se preumblă prin priviri doar ochii tăi ca un roman în versuri albe pe care îl scriu din mersul vieţii. aş fi putut învăţa să cânt la chitară; aş fi putut învăţa, îţi spun. aş fi putut învăţa să merg pe sârmă; aş fi putut învăţa, îţi spun. aş fi putut înşira nuduri tatuate (legate la ochi, legate la mâini) lânga un zid alb cu igrasie verde invitând militari în termen să tragă. n-am să învăţ să fac ordine în haosul femeii visând umed lebede şi păreri de ape. Continuă să citești de-a gata

Personajul

Personajul despre care as vrea sa scriu ar trebui sa fie complex, ar trebui sa straluceasca prin intuitie, inteligenta, frumusete compilata (exteriorul atat de comercial si interiorul personalizat ar urma sa compuna un tot unitar binecuvantat de Cer); personajului meu nu i-ar lipsi aerul sobru al degustatorului de glume selecte, asteptand, in dosul unei figuri preocupate, la cotitura, hohotul sanatos de ras al omului pentru care viata este o farsa dejucata destinului; ar trebui sa mangaie giganticul suflet ce-i sta la picioare cu degetele unei inimi pulsand navalnic sange spre acel centru nervos ce alimenteaza ochii mintii sa vada realitatea … Continuă să citești Personajul