Noaptea aceea, cam pe la ora asta, acum 28 de ani plus minus câteva minute. Peronul rece și fără orizont al gării din Filiași, un bec pe un stâlp, lumină rece, un neon la fel de albastru-geros deasupra ușii dinspre … Continuă să citești Decembrie 1989. Noaptea aceea lungă.
O oră de cu transportul în comun prin București va costa 5 lei. O oră de plimbat prin București înseamnă vreo două linii. Dar, două călătorii costă acum 1,30 lei + 1,30 lei = 2,60. Să fim generoși și să … Continuă să citești Aritmetici pierdute cu firea
„MÂNDRÍE, mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. … Continuă să citești Oană, Sandor, Hannelore, Zlatko, Leah, Cetin. România.
Or să’mi sară unii amici în cap, dar, structural, AfD, noua vedetă de cârciumă a populismului de dreapta radicală (extrema dreaptă cu halbă de bere) este un fel de USR. Pe useriști și pe cei care i’am votat ne’a unit … Continuă să citești Cu exasperarea la urne
Poate așa e normal să fie. Poate asta e firea omului. Poate ăstea-s fundamentele speciei.Să ridicăm ziduri ca-n evul mediu și să ne urâm vecinul.Să ne temem de necunoscut în epoca universalului acces la cunoaștere.Să nu credem ce vedem ci … Continuă să citești Cum o fi mai bine
4 decembrie. 4 decembrie 1921. Cinci ani până-ntr-un veac alb-violet. Iar cei mai frumoși sunt cei care vor veni! La mulți ani, Poli, la mulți ani, poliști! (foto: Druckeria) Continuă să citești #obligatoriuînainte
Am văzut două filmulețe cu telefonul de la 1 decembrie românesc în secuime. Una, plină de ură din partea unui propăvăduitor (tradițional) al dragostei. Trist personaj. Pe Dolfi H. l-ar fi încălzit la suflet (deși n-avea suflet și nici nu-l … Continuă să citești Sentimentul cu virgulă de 1 decembrie
1 decembrie răstit Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, „sângele unor sfinţi”, „premianţii olimpiadelor”, „naţiunea ca o familie mai mare”, „istoria cea adevărată”, „bunicul mort lângă Odessa”, citate din Iorga, „simpla nevoie a apartenenţei la un grup”, „existenţa unui ţel care … Continuă să citești 1 decembrie răstit
Muzica nu este despre ținută obligatorie la Ateneu, nici despre privirea ațintită spre scenă, de teamă să nu te foiești, de teamă să nu-ți arunce vecinul privirea aia. Muzica este despre frenezia simțurilor, despre anarhia lor, despre inspirație, despre conversații … Continuă să citești Ce lipsește, când lipsește
Cu stropitu’ Undeva în Mitteleuropa, băieții în călduri dar fără noroc pun mâna pe pușculiță și cumpără un parfum de la supermarket cu care se duc la fetele pe care le cred mari și la restul prietenelor.Le stropesc, așa se face într’a doua zi de paște, luni, ușor după prânz, pe la ora cafelei, în Mitteleuropa catolică și protestantă.Primesc la schimb un ou roșu, o felie de cozonac și, cel mai de preț, un pupic – dar, hm, de la bunicele care’și amintesc, dragele, cum le stropeau pe ele tineri de pe, e-hei, vremea lor.Nici nu mai contează cum miros la sfărșitul zilei bietele fete, undeva, … Continuă să citești Cu stropitu’
– Bună ziua, am venit să…– Mergeți dumneavoastră peste drum să plătiți.– Bună ziua, am venit să plătesc…– Mergți dumneavoastră în celălalt capăt, să depuneți o cerere de plată.– Bună ziua, am venit să depun o cerere de plată.– Mergeți … Continuă să citești Asterix în țara de unde vin
Cu căciula-n mână la ușa statului român. – Bună ziua, am venit să… – Mergeți dumneavoastră peste drum să plătiți. – Bună ziua, am venit să plătesc… – Mergți dumneavoastră în celălalt capăt, să depuneți o cerere de plată. – … Continuă să citești Asterix în țara de unde vin
Lanterne de buzunar, lanterne de noptieră, lanterne negre și lanterne roșii, lanterne cu bec și lanterne cu led, lanterne cu briceag, lanterne de despicat timpul, lanterne de luminat timpul, lanterne de păzit timpul, lanterne de oprit timpul. Timpul s-a oprit … Continuă să citești Vânzătorul de orice
Sunt tot mai convins că noi, ăştia care încă mai credem în aselenizare, facem parte dintr-o sectă pe cale de dispariţie. Se înmulţesc, în schimb, cei care nu mai cred deloc în Lună. Şi, probabil, nici că Soarele există.Aşa cumva … Continuă să citești Cine mai are nevoie de soare?
Ninge liniștit. Liniștit coboară și autobuzul dinspre Bariera Rahovei peste Podul Calicilor. Puțină lume la ora asta. Nici măcar geamurile nu s’au aburit încă. Acum câteva zile scrisesem ceva cu degetul pe geamul umed al uneia dintre mașinile rutei 226. … Continuă să citești 226. Viața, mult prea devreme.
Încercam să fac ordine printre amintirile adunate în acești (huh!) 13 ani: oare ce fac nemții de 3 octombrie? Păi care un bazar cu vechituri pe malul Rinului, care un maraton, care un weekend prelungit la munte sau în Olanda… … Continuă să citești Nu le mai arătați copiilor tancuri!
O zi de zappat printre canalele de ştiri e un izvor nesecat de perle. Priceless. Cea mai recentă: „Am vopsit în tricolor tot blocul, toţi locatarii…”. În timp ce dădea interviu se pregătea să vopsească în tricolor toate potăile de … Continuă să citești Opriți tricoloreala!
Muntii nu asculta discursurile politicienilor O pacla murdar-laptoasa imbraca ziua in amiaza mare orizontul de jur-imprejurul Carpatilor. Romania a uitat, cu siguranta, albastrul. Ceea ce vedem zi de zi prin geamul biroului nu seamana cu cerul decat prin contributia imaginatiei. Cantonul de la Baba Mare. Toata lumea il stie de „cabana lui nea Catalin”. Sau „aia invelita in tabla”. Drumul spre Omu trece prin fata lui. Si cei care se incumeta sa urce la crucea de pe Caraiman trec pe aici. Si nu trec oricum. Usa cantonului e mult prea deschisa pentru gerul de afara. Nu se inchide pana nu se lasa noaptea. Vine unul, sta … Continuă să citești Muntii nu asculta discursurile politicienilor
DOSAR CU SINE 