Arătătorul de la Ankara

Pe trăgaciul acelui pistol din Ankara am apăsat toți. Fiecare dintre noi. Cu indiferența noastră. Cu impresia că lucrurile se petrec altundeva, că nu e treaba noastră și că nu avem ce face. Am desconsiderat democrația. Am primit-o, am făcut-o să ne semene, am croit-o după chipul nevoilor noastre și, când a fost gata, am abandonat-o.Am primit cu brațele încrucișate răul banalizat în cotidianul nostru, răul de la un click distanță, răul din telecomandă, răul cu care ne împăcăm, lângă care dăm din umăr, în fața căruia scuipăm în sân. Ne-am concentrat atenția asupra tuturor minciunilor care ne-au umplut zilele … Continuă să citești Arătătorul de la Ankara

PSD, motorul mandatului KWI 2

  De fapt, eșecul PNL s-ar putea să nu-i fie chiar în dezavantaj președintelui.   Iohannis nu poate ocoli un guvern PSD. Majoritatea ostilă din Parlament poate deveni principalul agent electoral al opoziției înaintea alegerilor prezidențiale. Dar cine, din opoziție, ar putea da piept, la prezidențiale, cu PSD-ul? Dacă PNL o propune pe practicanta pedelistă a lui Stolojan interimar în urma Alinei Gorghiu înseamnă că are mici problemele de cadre. USR? Nu are un prezidențiabil. Deocamdată are PMP? Singurul om de acolo care știe ce vorbește e complet necunoscut în România. Cioloș? Dacă l-ar vrea cu adevărat, PNL l-ar instala … Continuă să citești PSD, motorul mandatului KWI 2

Fiecare cu bula lui

Poate așa e normal să fie. Poate asta e firea omului. Poate ăstea-s fundamentele speciei. Să ridicăm ziduri ca-n evul mediu și să ne urâm vecinul.Să ne temem de necunoscut în epoca universalului acces la cunoaștere.Să nu credem ce vedem ci ce ni se spune.Să ne ferim de aripi, pentru că drumul cel mai scurt e oricum cel pe care îl cunoaștem.Să ne supunem umili, pentru că nu știi ce rău mai mare poate veni.Să ne e frică de nou.Să nu ne imunizăm, că, oricum, n-a murit nimeni nici așa.Să ne bălăcim în comoditate.Să ne-nchinăm la minciună.Să detestăm evidențele.Să stăm … Continuă să citești Fiecare cu bula lui

Viena de lângă noi

După un an lung de campanie electorală și aproape patru tururi de prezidențiale, Austria se poate întoarce la Mozartkugel, Sachertorte, Wiener Melange și Glühwein. Gott sei Dank! Acuma…Marile bănci din ultimul sfert de veac românesc au venit, cu rele dar și cu bune, din Austria. De petrolul nostru se ocupă firma de stat a Austriei. Firmele de consultanță, analiză de piață și corespondenți de presă care acoperă România își au biroul regional la Viena. Și marile fonduri de investiții imobiliare își au la Viena evaluatorii pentru Europa sub-balcanică. Strabag-ul face autostrăzi, acolo unde statul român a depășit faza birocrației. Multinaționalele … Continuă să citești Viena de lângă noi

Schulz pe muchie de baionetă

Ce treabă are Martin Schulz să plece dintr-o poziție sigură, din care a reușit să facă cel puțin vizibil un Parlament European până mai ieri privit ca simplu cimitir al elefanților incomozi? Și unde se duce? Într-o Germanie în care jocurile par deja sforărite? Cel mai bine cotat personaj social-democrat a primit deja binecuvântarea neguțată a Angelei Merkel pentru Președinția federală; la schimb social-democrații, oricum plasați catastrofal în sondaje, nu deranjează realegerea Angelei Merkel, ba, mai mult, se strecoară la guvernare ca partener minor al cancelarei. Și, atunci, ce treabă are Schulz? Se duce să călărească un cal mort? Sau … Continuă să citești Schulz pe muchie de baionetă

Nopțile colorate ale Rusiei

La minus 26 de grade, Moscova a încremenit. Nici vântul nu mișcă. Frigul l-ai simțit pe la minus 10; la minus 15 ți-a fost groaznic. După aia n-a mai contat nimic. Ușile nu se mai deschid de mult. Zăpada, înghețată de vreo lună, așa, paoet de prin noiembrie, chiar, troznește sub tălpi. Zass calcă mai apăsat, mai rar, acolo sus, la el, probabil că e mai frig cu un grad. Eu am pașii mai mărnuți, mă țin după el. Mai degrabă patinez, cu 40 și jumătate la talpă mi-e mult mai ușor să mă las dus în siajul lui Zass … Continuă să citești Nopțile colorate ale Rusiei

Cui să-i pese de rămasul în istorie când viața e aici și acum?

Am citit că șansa lui Igor Dodon de a rămâne în istorie este… Să ne liniștim, zic. Nimeni, în Europa de Răsărit, după 1990 încoace, nu și-a propus să rămână în istorie. Poate Havel, poate Walesa. Dar amândoi erau deja în istorie. Orban? Hm, din nefericire pentru el, s-a scos singur din istoria în care deja se băgase.  Iliescu, Năstase, Tăriceanu, Băsescu, Ponta, Dragnea, Voronin, Dodon, n-au avut nici o clipă vreo legătură cu istoria. Au avut interese de moment, ale lor sau ale celor care i-au propulsat. Ce interes să rămână în istorie poate avea un Dodon, care s-a … Continuă să citești Cui să-i pese de rămasul în istorie când viața e aici și acum?

Digi FM. Primul an.

11 noiembrie.11.11.2015. Ora 6. On air. Bataclan, criza refugiaților, Cioloș & guvernul tehnocrat, Gabriel Oprea, Brexit, Deveselu, alegerile preliminare din SUA, Mircea Albulescu, Bruxelles, dosarul Mineriadei, Patrick Ekeng, copy-paste, DNA, săptămâna nebună a Germaniei, Marin Moraru, Olimpiada, epoleți cu doctorate, Elie Wiesel, anchetele Colectiv, UEFA 2016, deținuți scriitori, Lemmy, Prince & Bowie, dosarul Revoluției, cutremurul din Italia, alegeri locale, SMURD pro & contra, elicopterul SMURD, masacrul de la Nisa, imigranții pipăitori de la Koln, BREXIT, ursulețul de la Brașov, americani înamați, regina Ana, Shimon Peres, puciul lui Erdogan, Gyuri Pascu, Donald Trump și, update nefericit, Leonard Cohen… Toate de-a valma, … Continuă să citești Digi FM. Primul an.

Hallelujah

Stăteam cumva stingher, aproape răstignit, în scaunul acela de plastic, pe un rând – al treilea, cred, de la geamurile aburite – al sălii încă goale din fundul curții. Ajunsesem la capătul mai multor săptămâni de documentare. Pe la nouă fără un pic au început să apară. Câţiva domni purtau în palma căuş biblia şi păreau destul de importanţi. Unele scaouri aveasu revere lucioase, altele erau, se vede treaba, luate de la un Oxfam. Sau primite, de pomană. Dar fețele, bătute de timp sau încă tinere, erau bărbierite lună. Mă salutau oarecum surprinşi, privindu-mă lung şi neîncrezător. Doamnele, toate, venind … Continuă să citești Hallelujah

John Kornblum: „S-a încheiat istoria post-belică a omenirii”

John Kornblum. Nu-l prea știe lumea la noi. Diplomat american. Guru în relațiile transatlantice. A fost negociatorul american al acordurilor de la Helsinki, din 1975, trimis de chiar patriarhul diplomației de la Washington, Henry Kissinger.A coordonat două importante schimburi de spioni pe podul Glienicke (The Bridge of Spies), în anii 80. A stat alături de Ronald Reagan pe podium, în fața Porții Brandenburg, când șeful de atunci al Casei Albe i-a strigat, peste gard, lui Mihail Gorbaciov „Distrugeți acest zid!”.A negociat din umbră reunificarea Germaniei.A fost ambasadorul la Berlin al lui Bill Clinton. A negociat la Dayton pacea post-iugoslavă. Și … Continuă să citești John Kornblum: „S-a încheiat istoria post-belică a omenirii”

Amintiri cu sociologi

Colegii de la filosofie și cei de la psihologie făceau mișto că sociologia nu e știință. Chiar și unii profesori își începeau cursurile amintind de atacurile celor care susțineau că sociologia nu dispune de obiect propriu al cercetării, promițând că vor demonstra, alături de studenți, prin cursurile pe care le vor preda, că – fără a dispune chiar de metode empirice – sociologia are capacitatea de a descrie, interpreta, prevesti și chiar schimba. Era, asta, pe la începutul anilor 90, când ne suiam după masa în tren la București, pe banii francezilor, și ne trezeam a doua zi spre prânz … Continuă să citești Amintiri cu sociologi

Barack & americanii

În 2008, americanii l-au trimis la Casa Albă pe Barack Obama cerându-i să facă ceva din America, o Americă a lor care cam pierduse un război în care nu a avut adversar. Aceiași americani, însă, i-au dat un Congres ostil, luându-i, practic, orice șansă de a face din America ceea ce așteptau de la Obama. Americanii nu au înțeles nimic din primul lui mandat – și când l-au trimis a doua oară la Casa Albă, numai dumnezeu o fi știind de ce, patru alți mai târziu, i-au dat același Congres. Acum, după alți patru ani (fără câteva ore), încă nu … Continuă să citești Barack & americanii

Să referendăm, dacă-i musai!

Sigur că există decizii pe care nu e bine să le lași la mâna vulgului. Sigur că d’aia există parlament, pentru ca trimișii înțelepți să decidă ce e bine și ce nu pentru popor. Sigur că mare parte din masa electorală are carențe de cultură democratică. Sigur că mare parte din masa aleșilor are carențe de discernământ democratic. Dar dacă opinia cuiva, din tabăra seculariștilor, este că putem supune consultării populare o decizie asupra căreia nu cădem de acord, mi se pare normal să nu-i sărim în cap ci să-i acceptăm opinia, să ascultăm, să-ncercăm să înțelegem de ce au … Continuă să citești Să referendăm, dacă-i musai!

Cum ne-am dus să susținem Poli la Afumați

Și cam cât de misogină poate fi poliția română Și-a fost sâmbătă. Sâmbăta aia, la care visam de patru ani. Sau cinci? De o veșnicie, zic, de când e Poli asta pe pământ.Ne-am sculat devreme (toată săptămâna am avut grijă de orătăniile unui prieten – am hrănit, de două ori pe zi, șase câini, un iepure, un papagal și niște pești pe care nu i-am văzut niciodată și cărora, totuși, le-am dat de mâncare ca și cum ar fi fost în acvariu; îl suspectez că a montat o cameră video ascunsă). Ne-a adunat de pe drum Bogdan (el e de … Continuă să citești Cum ne-am dus să susținem Poli la Afumați

Terapie anti-clișeu. Știrile lor de la ora 5.

ȘOC! ȘI GROAZĂ! Un musulman de 21 de ani a intrat cu mașina BMW pe care o conducea într-un alt bărbat în vârstă de 21 de ani pe trotuarul unei străzi din orașul german Reutlingen. Oprim aici știrea? Sau o dezvoltăm? Tânărul musulman în vârstă de 21 de ani era fiul unui imigrant turc. Victima lui, al doilea bărbat de 21 de ani, era un imigrant sirian care, gelos pe o poloneză care nu i-a răspuns avansurilor și care tocmai l-a anunțat că era gravidă (cu altcineva, desigur), a luat o macetă și a ucis-o pe femeie chiar în ușa … Continuă să citești Terapie anti-clișeu. Știrile lor de la ora 5.

Noi le-am spus, dar ei „Batman! Batman!”

Păi nu suntem noi, românii, ăi mai ai naibii dă dăștepți din lumea asta mare sub soare? Și, vezi bine, le știm pe toate, de departe le știm, mai ales că am și fost acolo, la ei, am fost două zile la Paris – și la Amsterdam alte două zile, nu ne mint ei așa ușor pe noi care, să fie clar, i-am învățat, am văzut noi cum e viața aia la ei, ne-am plimbat între aeroport și hotel și ne-am dat cu vaporetto pe Canal Grande, lasă, băi, putrezilor și decadenților de occidentali, nu ne fraieriți voi! Ce, credeți … Continuă să citești Noi le-am spus, dar ei „Batman! Batman!”

Mic repertoar de idei de-a gata pentru cei care au certitudini

Un german de 18 ani cu origini iraniene împușcă. Primul căzut este un alt german. Un german de 17 ani, născut într-o familie de albanezi kosovari. Sigur, a fost motivație religioasă în spatele acestei mișcări. Kosovarul, ca orice kosovar adevărat, e musulman numai când se raportează la ceilalți balcanici. Altfel, nu are pic de respect pentru cântecul muezinului ci mergea la cinemax, să vadă X-Men 3D. Apoi, iată, mânca la McDo, care, știm cu toții, este invenția Americii, acest Marele Satan, cum bine spun ayatollahii, în loc să pună și el mâna pe un laptop și să-și descarce un tutorial … Continuă să citești Mic repertoar de idei de-a gata pentru cei care au certitudini

Turcia. Butonul meu de panică.

„Nu mergem mult și vedem drumul baricadat cu mașini agricole. Hai, că asta-i bună! (…) Ne-am întors la pensiune. Proprietarul ne-a informat că civilii nu vor să lase să treacă armata”.Toată aventura pe care a trăit-o de vineri seară până sâmbătă la prânz familia Cristinei e aici. Când mi-a spus asta (cu puțin alte cuvinte) la telefon, ieri dimineață, Cristina, înainte de a-mi spune câteva vorbe pentru știrile de la ora 10 și a intra apoi în direct la Interactivul Digi FM, când am auzit-o, așadar, povestind ce gândesc niște oameni obișnuiți de la extrema occidentală a Turciei mi s-a … Continuă să citești Turcia. Butonul meu de panică.