19 decembie. 31 de ani după.
Libertatea.
Te întreb, întâi, pentru că poate nu ai răbdare să citești tot ce am scris aici (și nu mai e cu gumă de la sârbi și alte surprize): tu te-ai ales cu ceva din libertate?
O avem, ce-am făcut cu ea? Nu ne-a folosit la nimic?
Am înțeles ce ne doream, de fapt? Am dorit ce nu înțelegeam, poate?
Și iarăși: am să încep eu.
Am găsit în viața ce a urmat toate libertățile posibile. Toate căile deschise. Pentru unele am fost pregătit și le-am trăit intens. Altora nu am avut puterea sau știința să le simt gustul.
Libertatea.
Oare furnica regretă și își simte restrânsă libertatea, pentru că toată viața ei muncește pentru binele mușuroiului? O fi fiind geloasă când îl vede pe greiere cântând? Dar greierele, greierele își trăiește libertatea, când cântă?
Libertatea este ceea ce ne permite mintea noastră să înțelegem. O minte hrănită cu dogme și ideologii, cu informație, cu știință, cu justiție sau nedreptate, cu dragoste sau ce-om mai fi întâlnit de-a lungul vieții, acasă, la școală, în societate, în presă, în cărți, în observarea naturii, în mersul stelelor (ăla fizic, nu astologic; sau, poate, și astrologic).
Suntem ca furnica sau greierele, dar la altă scală.
Avem, desigur, și libertatea să regretăm că suntem liberi. Dar e păcat. Mai avem de învățat. Tot timpul avem de învățat. Și, poate, vom ajunge, peste generații, și la acel punct la care nu va trebui să sacrificăm din libertate pentru a ne simți în siguranță. Știu, n-avem timp să lăsăm ceva posterității pentru că nici posteritatea nu ne dă nouă nimic.
N-am să reușesc niciodată cuprinde imensitatea libertății. Dar am să înțeleg să îmi trăiesc libertatea și să o extind în așa fel încât să respect, să protejez și să mă bucur de libertățile celorlalți care nu le sufocă pe ale mele.
Și, fără ce au făcut oamenii ăia în decembrie 1989 la Timișoara, nu știu cum ar fi arătat libertatea mea în ultimii 31 de ani.
Li-ber-ta-te!
Mulțumesc.
DOSAR CU SINE 
Libertate? Ești tu liber… să ce?
Ești liber să trăiești în pace? Nu, că ai de plătit tot felul.
Ești liber să muncești? Depinde, fiindcă alții îți îngrădesc libertatea prin tot felul de filtre: de la certificate, licențiere profesională, ”experience” & diplome, până la rubedenia ori asocierea cu ‘cine trebuie’.
Ești liber să muncești afară? Da, dar să n-ai pretenții de om respectat.
Ești liber să faci ce vrei, chiar dacă nu pui pe nimeni în pericol sau știi să faci fără actele la tine? Nu, trebuie să plătești amenzi.
Ești liber să înjuri? Da, dar nu în față, tot pe șoaptă, fiindcă te riști cu vânătăi sau împușcat din normele consolidate ale „securității naționale”.
Ești liber… să ce?