Ajuns in Gulagul de la Vorkuta dupa ce nici nazistii nu l’au scutit de inchisoare politica, Joseph Scholmer povestea, in cartea sa de memorii, despre ofiterul sovietic probabil usor nesigur pe superioritatea lui fata de nefericitii detinuti si care simtea nevoia sa se desfete moral injgheband tot felul de umilinte pentru cei fara aparare; la un moment dat, ofiterul il asigura pe Schlomer ca va veni o zi in care Germania va fi ocupata de rusi fara ca nemtii sa-si dea seama.
Citind, peste ani, prima carte a lui Wladimir Kaminer, am realizat ca ironia ieftina de bocanc sovietic a ofiterului de la Workuta a fost o premonitie. Departe de a fi ragetul sinistru al biruitorului (vesnica mea intrebare: cand ni se va spune, cinstit, cine a castigat Razboiul Rece?), Russendisko este o culegere de autoironii, o colectie de aberatii dintr’o viata fara orizonturi, puse cap la cap de un multitasking MultiKulti asezat la Berlin sub umbrela generoasa a traficului cu bunice imaginare de origine evreiasca. Multitasking pentru ca Wladimir Kaminer face munci dintre cele mai diverse in anii sai de exil berlinez; MultiKulti pentru ca a ajuns in Germania fara sa cunoasca o boaba din limba aceea pe care aproape 100% din locuitorii non-germanofili ai planetei o considera ca fiind cea mai dificila din lume („poti sa’mi spui cum se pronunta acest cuvant continand toate literele alfabetului?„, m-am trezit intrebat, deunazi) si a sfarsit prin a scrie in limba lui Goethe. Dar si pentru ca MultiKulti se numeste postul de radio berlinez pe care se emite in toate limbile oficial arogate de comunitatile stabilite, de’a lungul vremii, intr’una dintre cele mai cosmopolite metropole ale lumii. Si’s multi. Vietnamezii, turcii, chinezi, indieni…
Si’s multi, foarte multi rusi (y compris ex-URSS). O mica Uniune Sovietica de’o parte si de alta a fostului Zid. In Weddinger Hinterhof, in piata din spatele lui Hakische Hoefe, pe Friedrichstrasse, in Penzlauer Berg (acolo – de altfel – unde, in fiecare marti seara, se inregistreaza Kuechenradio, disponibil, apoi, online, in format mp3) si pe unde n’or mai fi.
Personajele lui Kaminer afla din mers ca „in germana, fata tanara nu are gen” iar „sanul e masculin” (si asta nu e doar o anomalie a limbii, din nefericire), mananca decorurile unui viitor film despre asediul de la Stalingrad (in care fac figuratie visand roluri de generali bolsevici care sa le aduca… ce sa le aduca?), joaca poker dupa metode numai de ei stiute la fel cum numai vietnamezii stiu sa castige la 21, se lasa greu convinsi sa faca niste cursuri de recalificare dupa care cumpara restaurante pe care, inca dinainte de a le deschide, vecinii le boteaza „bordelul mafiot rusesc„, lovesc masinile turcilor si, apoi, se imprietenesc pe motiv de solidaritate in fata majoritatii, sufera sau nu de nostalgie, isi fac relatii sau le destrama…
Russendisko nu va intra in bibliotecia de aur a literaturii germane sau rusesti. Kaminer a scris’o in germana lui primitiva. Dar i’a reusit un savuros document despre o etapa a istoriei sociale prea putin cunoscuta pe Batranul Continent. Un document de insider.
DOSAR CU SINE 